Curiozitate

Toate persoanele pe care le cunosc si care au facut faculatatea de psihologie,au avut cate o hiba in trecut,fie psihica sau fizica.De ce?

Nu e chiar asa.Hiba in trecut avem toti,depinde insa ce a facut hiba aceea cu noi.


Eu hiba fizica nu am,iar psihica....ehe!sa fiu eu sanatoasa,dar ale mele sunt mult-mult mai mici decat ale altora.

Eu,de exemplu,de mica studiam oamenii.Eram genul acela de copil de care pana si adultii se jeneaza.Inca de atunci,o simpla privire de a mea reusea sa aduca la tacere un om vulgar.Efectiv in preajma mea nu se vorbeste vulgar nici in ziua de astazi.Pana si cei mai incrancenati cumva masluiesc vorbele si suna mai degraba glumete.

Am fost un copil care intelegea oamenii,nu-i judeca,dar de o intransigenta rara.Aceeasi am ramas:inteleg totul,insa nu ca pe o scuza si nu accept derogare.



Daca am trecut prin greutati,daca sufletul meu a sangerat?Desigur.Insa a cui nu a patit acelasi lucru?
Pur si simplu psihologia a facut parte din mine,multe lucruri pe care le-am invatat,eu le stiam instinctiv,insa nu stiam si sa le spun .A fost cu psihologia cu mai tarziu a fost cu astrologia si,mai recent cu cartomantia:un soc,o durere m-a facut sa ma intreb "De ce?".
Si apoi sa caut raspunsuri.

Cumva,ceea ce ti-e dat iti apare in cale.Eu desenez foarte frumos si am simt artistic.Sunt guvernata de Venus si Uranus.Visam sa fac arhitectura,visam sa decorez gradini si case.
Insa am abandonat acest vis si din comoditate,la varsta aceea aveam posibilitatea ca prin meseria mea sa devin independenta,dar si din cauza unor conjuncturi pe care astazi le numesc fleacuri.

Dar adevarul este ca in sufletul meu era o lupta:sa merg mai departe la arhitectura(asta insemna Bucuresti in acele vremuri)sau sa-mi continui studiile in orasul natal,muncind in acelasi timp si neriscand sa rup relatia pe care o aveam inca de la 16 ani cu fostul meu sot.


Tot ceva ce imi placea aveam de facut,insa astazi imi dau seama ca psihologia imi era destinata ,imi era oferita pe tava,insa pentru arhitectura trebuia sa lupt.

Angi a scris:Toate persoanele pe care le cunosc si care au facut faculatatea de psihologie,au avut cate o hiba in trecut,fie psihica sau fizica.De ce?

recitind intrebarea ,ma gandeam ca ultima parte e cam... nu stiu cum.."De ce?" voiam sa se inteleaga de ce au ales psihologia,caci recitind-o se poate intelege de ce a avut vreo hiba o anumita persoana..cred ca am post la o ora tarzie..

la servici am o colega ipohondra cu facultatea de psiho.alta care o cunosc,traume psihologice dar nu atat de grave,in copilarie.nu sunt eu in pozitia de a decide gravitatea,insa,in comparatie cu alte traume posibile,e mizilic.
vreau sa spun ca sunt putine persoane care fac aceasta facultate doar din pasiune pt. psihologie.majoritatea sunt ca o consecinta a unui fapt.

cartile,de exemplu, pt. mine,au fost consecinta mai multor factori,dar dupa catva timp,m-a "prins".insa ar fi trebuit sa fiu atrasa fara ca sa fie o consecinta anume.

Da,era bine .Adica asta ar fi idealul:ca fiecare dintre noi sa faca exact ceea ce ii este destinat sa faca,in sensul ca trebuie sa-si atinga scopul pentru care a venit aici,pe Pamant.
Insa noi oamenii uitam....si avem nevoie de cate o "palmuta " dupa ceafa care sa ne dea imboldul de a incerca ,macar,sa ne reamintim.



Exemple sunt destule si foarte reale,foarte concrete:

O femeie,de exemplu,care vrea neaparat sa faca o cariera,desi scopul ei in viata este sa intemeieze o familie si sa-si asume responsabilitatea cresterii unui copil.

Cand isi va da seama,oare,care ii este scopul?Dupa ce va alege de vreo cateva ori sa renunte la sarcina sau chiar la un copil nascut,va avea vreo 50 de ani si se va trezi bolnava,singura si parasita?

Probabil,insa acest Dumnezeu care ne iubeste si caruia ii mai aratam pumnul uneori,ii va da mai multe semne de-a lungul timpului.Totul e sa le bage de seama.

Asa este cu tot:meserie,hobby,familie...


Un soc,o boala,o suferinta sau chiar o bucurie pot produce o revelatie.De multe ori nici nu constientizam asta atunci,la inceput.