Spania

Alte imagini,de pe ici,de pe colo.Cele mai multe sunt din statiunea in care am reusit sa stau...efectiv sa stau,4 zile.Fiindca in rest,toata vacanta a constat intr-un nesfarsit drum.Oboseala fizica cu sacul,insa o liniste sufleteasca si o caldura psihica desavarsite.
Nu as fi crezut ca se pot face atatea intr-un timp atat de scurt si nu mi-as fi imaginat ca voi ajunge vreodata sa se si sedimenteze tot ceea ce am acumulat.Dar uite ca s-a intamplat mai repede decat m-am asteptat.

Castelul Montjuic,despre care spusesem la topicul "Barcelona" ca ma astepta dupa o calatorie cu telefericul.De fapt,multe castele si manastiri de-ale lor sunt cocotate in varf de stanci.







Portul Barcelonei vazut de pe terasa castelului.

Si niste imagini a unui moment care m-a induiosat teribil.In ultima seara petrecuta acolo,de parca ar fi stiut,Spania mi-a pregatit o surpriza.Am nimerit peste un mic spectacol organizat de locuitorii din Calella,statiunea in care am poposit mai mult.
De fapt aceste spectacole ei si le ofera des,indiferent ca sunt sau nu turisti.Nu sunt pentru cineva anume,ci exista prin insasi traditia lor.
Langa biserica localitatii,tot la 2-3 zile,spaniolii petrec.
O micuta orchestra ce canta melodii traditionale.Nimic spectaculos.Fantasticul abia apoi urma sa vina.Rand pe rand,de pe scaunele special aduse acolo ,localnicii,cei in varsta,se ridicau si incepeau sa danseze.S-au creat mai multe cercuri in care toti,dar toti dansatorii pastrau un ritm numai de ei stiut,fara ca vreunul sa greseasca sau sa mearga mai incet,sau sa se grabeasca.
A fost ceva deosebit.Imi dadeau lacrimile ,mai ales cand imi aminteam ca la noi,aici in Romania,orasele mor incet,ca oamenii nu se mai strang sa impartaseasca bucurii marunte,ca batranii nostrii stau incuiati in casa ,ca noi,in general,ne pierdem usor -usor si ne instrainam.







Cum sa nu iubesti Spania si oamenii ei,daca ei insisi stiu sa se iubeasca?

Despre spanioli trebuie sa mai spun ceva.
Toti,dar absolut toti citesc:in tren,in metro,pe plaja,in parcuri,chiar pe terasele restaurantelor.Cand au un moment liber,ii vezi scotand o carte.
Altceva ce m-a impresionat la ei:au cultul familiei.Acolo o familie are cel putin 3 copii.Multi au si cate un caine.Atatia caini cati am vazut in Spania,in cateva zile,nu am vazut in orasul meu intr-un an intreg.
Si inca ceva impresionant:bolnavii,cei cu handicap si batranii sunt super-protejati acolo.
Cati copii,atatia indragostiti,atatia batrani si atatia bolnavi.
Citind ceea ce scriu,poate parea si deprimant.Dar nu este.E doar de admirat.Acesti oameni MERITA sa fie fericiti.

Si ultimele imagini din Spania,cu Manastirea Monteserat.
Ce-i deosebit la aceasta manastire,in afara ca se aflaa si ea cocotata in varf de stanca?
O sculptura din lemn,de la sf. sec. al XII-lea,reprezentant Sfanta Maria cu puncul Isus.O statuie mica,protejata de un clopot de sticla,in jurul careia s-a construit manastirea,deoarece se spune ca statuia nu poate fi miscata din loc.Desi a trecut prin vreo 7 incendii,statuia este intreaga si in zilele de astazi,singurele semne fiind fata si mainile Fecioarei,ce sunt innegrite.


Nu am fotografiat statuia,insa.As fi putut sa o fac,insa pe mine ma opreste ceva interior sa imortalizez asa ceva.Am stat la o coada nesfarsita ca sa ajung in turnuletul unde e asezata si sa o ating.Am participat la slujba lor,tocmai ca sa patrund in acea stare necesara pentru a intelege semnificatia momentului.
Si....am mai facut ceva,putin nebunesc as spune.
Inainte de a intra in capela,e un loc marcat cu marmura pe jos,un soi de cerc.Oamenii se descalta,intra in cerc,si stand in picioare cu palmele ridicate spre cer,incearca sa se incarce de energie pozitiva.Se poate spune o rugaciune,se pot face doleante,in orice caz,locul e marcat pentru meditatie.Am stat si eu acolo cateva minute,dar prea putin,fiindca e atata lume,incat gandul ca poate altul mai necajit ar avea nevoie sa stea acolo,m-a facut sa ma agit.

Sub aceast perete este cercul in care trebuie sa stai.




Si acum imagini cu manastirea si locul in care este situata:



Aici se pot vedea niste oameni pe drum.Acel drum,pe care eu l-am fotografiat de pe terasa,e folosit de oameni pentru pelerinaj.Foarte multi urca pe jos pana la manastire.Eu am urcat cu masina timp de 1 ora,pe serpentine.Drumul nu e chiar foarte usor,nici pentru cei obisnuiti cu muntele.